marți, 13 mai 2008

http://oamenisiperspective.com/video/?p=88
Este link-ul spre o emisiune care a fost difuzata pe Speranta tv. Protagonistii sunt cunoscuti. Moderatorul Marius Stanescu are doi invitati de marca: Edi Constantinescu si (surpriza!) prof. Aurel Ionica.Merita sa o ascultati! Veti vedea o pledoarie pentru o interpretare liberala, postmodernista, as spune! Ca a avut loc o astfel de discutie, nu ma surprinde nici nu ma revolta. Fiecare are dreptul la opinie. Dar emisiunea a fost transmisa pe Speranta TV. Si oamenii care atat au insistat sa aiba respectivul post tv, vor avea surpriza neplacuta de a auzi chiar acolo ca relatarile Bibliei despre creatiune, potop si altele - nu au valoare istorica ele fiind scrise acolo doar cu un sens spiritual!
Este in doua episoade!
Enjoy it!

joi, 24 aprilie 2008

Avertizare

Am primit in ultimul timp de mai multe ori urmatorul mesaj:

Avertizare

Am avut vesti saptamana asta de la trei frati ai nostri
din usa, care au fost chemati la munca odata cu toti ceilalti salariati, pentru
a li se pune cipul.
au refuzat si si-au pierdut locul de munca !!!
cati or
mai fi in situatia lor vom afla in curand !
strangeti randurile !!! vegheati
si rugati-va !!
ganditi-va de asemenea ca pana in prezent in vocabulare nu a
existat acest cuvant: cip !
sa nu asteptam ca in Biblia noastra sa apara
acest cuvant in apocalipsa, sau in scrierile spiritului profetic !
pentru
toti cei atenti trebuie sa fie un semnal de alarma, un semn ca libertatea
noastra se apropie de sfarsit !!
urmeaza decretul duminical !!
chiar daca
acest cip nu ne sigileaza pentru cer, ganditi-va ca vom vrea sa fugim sa ne
salvam copii de tortura, sau batranii, sau sotiile, si nu vom putea sa o facem
fiindca am fi gasiti oriunde de urmaritorii nostrii, din pricina ca l-am
primit.
dupa parerea mea, cei cu datorii financiare vor fi cei dintai vizati
!!!
ajutati-va unii pe altii, iesiti din credite, din rate! luati de asemenea
aminte la cele 3 solii ingeresti !!! iubiti-va unii pe altii
!!!!

PACEA SI BUCURIA IN DOMNUL SA VA INSOTEASCA!

Ingrijorat ca un astfel de mesaj imi provoaca o anumita iritare, m-am intrebat: de ce?
Si am incercat sa pun ideile cap la cap, pentru a intelege mai bine propria-mi atitudine fata de o asemenea `avertizare`:
Este normal pentru oameni sa se ingrijoreze cu privire la viitor, dar nu este normal pentru un crestin Adventist de Ziua a Saptea sã se îngrijoreze cã în ziua când va trebui sã dea mãrturie despre credinta si statornicia lui, nu va mai putea sã se ascundã pentru cã "are cip".
Acele zile ale încercãrii vor fi trecute nu prin abilitatea de a ne ascunde cât mai bine, noi sau copii, bãtrânii nostri ci prin hotãrârea neclintitã de a rãmâne neclintiti lângã Dumnezeu.
Bazele credintei pentru încercarea finalã se pun acum. Acum existã oameni care calcã Legea lui Dumnezeu pentru motive nesemnificative. Existã copii dintre copiii nostri care merg la scoalã în sabat, nu pentru ca nu se poate altfel, ci pentru o nota mai buna sau pentru olimpiade.
Credeti cã dacã acum, pentru atat de putin, nu suntem dispusi sã ascultam de Dumnezeu, atunci când miza va fi viata noastrã va fi mai usor?
Si dacã Semnul Fiarei ar fi cipul acela...
Dar in loc sã ne grãbim sã permitem Duhului Sfânt scrierea caracterului lui Isus in inimile noastre, ne vãicãrim, disperati,de fiecare datã când ni se pare cã la orizont ar apãrea norul pierderii libertãtii religioase sau chiar persecutia.
Nu va veni nimic pânã când nu vom fi gata! Si dacã va veni si nu vom fi gata, persecutia este ultimul lucru de care sã ne temem, pentru cã ea va afecta numai pe cei care sunt pregãtiti. De aceea, în treacãt fie spus, ar trebui sã asteptãm cu bucurie decretul duminical. El nu este "un semn ca libertatea noastra se apropie de sfarsit !!" El este semnul cã eliberarea noastrã se apropie- Luca 21:28)
Altminteri, mesajul de mai sus s-ar putea sintetiza în câteva cuvinte cam asa: "Fratilor, nu mai conteaza caracterul, petru încercarea finalã, pregãtiti-vã pielea". De aceea mi se pare nimerit la fix (ca nuca in perete) salutul final: PACEA SI BUCURIA IN DOMNUL SA VA INSOTEASCA !!!!!
Cu o viziune puțin diferitã asupra problemei în discuție, vã doresc și eu același lucru!
Adrian Țucmeanu!

PS: Și aveți grijã cu datoriile! Poate cã totuși are dreptate.

luni, 11 februarie 2008

Am fost la Straja!

Si ce bine a fost...

joi, 24 ianuarie 2008

Am avut onoarea sa-i cunosc


Era vineri seara și eram la biserica. Mă pregăteam de plecare, dar inainte de a pleca m-a oprit o femeie de vreo 50 de ani. Cu greu imi amintesc ce mi-a spus atunci: zicea că are probleme cu spiritele, ca se lupta cu puteri supranaturale care nu o lasa sa citeasca pe Biblie... Spunea ca problema ei vine din faptul ca a frecventat o biserica unde se desfasurau activitati spiritiste! Nu insist, nu indic, cei avizati vor intelege. Urma chiar sa se boteze acolo dar intre timp a descoperit cartea Tragedia veacurilor si, intelegand mai mult a renuntat la acest plan de atunci a inceput sa vina la Biserica Adventista. Numai ca atunci au inceput problemele cu spiritele...

Am întalnit multi astfel de oameni. Destul de multi cat sa inteleg ca de obicei este vorba de o problema psihica. I-am promis ca ma voi ruga pentru ea si asa am facut, dar, repet, convins ca e un vorba de o afectiune psihica.

Nu am discutat prea mult atunci, dar dupa ce am plecat am ramas cu impresia ca voia sa mai spuna ceva. Si aceasta impresie a revenit din cand in cand.

Dupa un timp, am anuntat data botezului. Printre candidati era si femeia respectiva si unul din cei doi fii ai dumneaei - un baiat de 22 de ani. Mai avea un frate cu un an sau doi mai mare, dar acesta nu dorea sa se boteze atunci. Atunci am mai discutat odata. Am intrebat de spirite si mi-a spus: „Frate, m-au lasat. Ultima data cand au venit, mi-au spus ca daca totusi nu renunt, ma vor lovi cum nici nu ma gandesc. Dar, nu renunt, caci Dumnezeu e Mare!”

Mi-am spus: „Asa trebuie sa fie, vezi ca biata femeie s-a lecuit...”

Tarziu am inteles semnificatia acelor cuvinte. Cu mai putin de doua saptamani inainte de botez, lucram la costructia noii biserici de acolo. Un cablu erodat de la betoniera electrica a produs o tragedie: fiul acelei femei, cel care urma sa se boteze, a murit acolo, sub ochii nostri!

Seara am mers la ei si am vorbit. Printre lacrimi mi-a spus ceea ce eu inca nu intelesesem: „Frate, m-a lovit asa cum a promis!”

Ca un traznet a venit lumina asupra scepticului din mine: Deci, chiar asa a fost!?

Dar cea mai mare revelatie in aceasta intamplare a fost puterea lui Dumnezeu!

Unde?

In sabatul urmator, femeia a coborat in apa botezului. Si alaturi de ea a fost si celalalt fiu, care nu intentiona sa se boteze.

De mult timp nu mai sunt pastor acolo, dar sunt fericit ca am avut onoarea sa-i cunosc, desi nu meritam!

luni, 21 ianuarie 2008


Mai multi tineri din Bucuresti au lansat pe un forum de discutii de pe internet un proiect prin care doneaza calculatoare copiilor saraci din Romania.» Forumistii strang piese de calculator daruite de oameni din toata tara, le asambleaza, iar sistemele gata montate sunt duse acasa la pusti destepti, dar provenind din familii modeste. » Actiunea, care dureaza de aproape doi ani, se desfasoara exclusiv pe internet. Aproape 70 de copii din Romania si doua scoli de la tara au primit sisteme IT din partea voluntarilor!

Interesantă mi se pare și motivația: „Cred ca un copil care astazi nu are calculator va fi maine un sclav.”


Poate că se înșeală, nu știu. Dar este un gest superb!

Toată stima!

marți, 15 ianuarie 2008

Căutați...


Matei 6:33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Toată lumea caută câte ceva. Căutările unora sunt foarte simple: Pâinea zilnică și un loc unde să-și plece capul ar fi de ajuns pentru majoritatea covârșitoare a locuitorilor pământului. Dar nu pentru toți! Există oameni, care depășind cumva pragul minim al subzistenței, caută altceva: sunt cei care aspiră la plăcerea clipei, care caută satisfacția momentului.În fine, oameni realizați material, de cele mai multe ori celebri, care ajung la înțelepciunea târzie a lui Solomon, că totul este deșertăciune și goană după vânt. Și cred ei că ar trebui să orienteze căutările vieții pe cărări mai puțin obișnuite, mai puțin umblate. Pe aici se scriu poveștile despre droguri, despre divorțuri repetate, despre depresii, despre sinucideri. Mulți asemenea oameni, care „au încercat de toate”, de cele mai multe ori înregistrează eșecuri grave, ajungând niște epave trădate de timp și de împrejurări.
Căutări... Oamenii caută! Parcă ar fi un joc în care fiecare acumulează puncte după posibilități. Fiecare adună de parcă ar trebui să fie evaluat pe baza punctelor. Numai că în acest joc ciudat, la sfârșit punctele acumulate nu mai contează. Fiecare le pune jos și trece în rezervă.
Dar ceea ce spune Isus este o provocare chiar pentru cei mai devotați creștini, pentru că în câteva cuvinte deschide implicații extraordinare ale vieții de credință.Totul pornește de la acest „mai întâi”... Foarte mulți oameni care ar căuta Împărăția lui Dumnezeu, dar nu în mod prioritar. Pentru ei, textul ar suna foarte bine așa: „Matei 6:33 Căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, ...” Când nu au ceva urgent de făcut, în timpul liber, poate... Dar să nu se amestece lucrurile: viața aceasta are obligațiile ei, are valorile ei, are tot felul de constrângeri de care trebuie să ții cont. De aceea, acest „mai întâi” încurcă foarte mult lucrurile.

Mai întâi este în primul rând o cerință temporală.
Există o impresie prin popor, că religia ar fi pentru pensionari. Atunci când omul nu prea mai are alte preocupări, când este înaintat în vârstă, atunci începe să se gândească la cele de dincolo și religia capătă importanță. Este adevărat că pentru foarte mulți, atunci este momentul întâlnirii și nu este nici o problemă cu asta. Dar vorbesc aici despre oameni care întârzâie calculat momentul în care să ia în serios lucrurile. Oameni care „își trăiesc viața” „rezervând” către încheierea ei un timp în care să privească spre Dumnezeu... Oare este în regulă? Cred că textul are în vedere așezarea priorităților în viață. „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu...”
Atunci când ai descoperit pe Hristos, prioritatea principală este asta. Ca la un examen: cu ce începi? Cu nimicurile? Cu cele de 20-30 de sutimi? Problema cea mai importantă cu punctajul cel mai mare.
Rezolvă asta și apoi, dacă mai ai timp, ocupă-te de restul. Oferă-I Lui cel mai bun timp, și vei vedea ce poate El să facă din tine. De cele mai multe ori venim la el cu resturile zilelor noastre rupte și împrăștiate. Și suntem primiți, indiferent cum venim, căci „Isaia 42:3 Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge.” Dar te lipsești singur de experiențe extraordinare. Tineri, pentru voi anii încă nu sunt așa de importanți. Încă nici nu ați învățat să-i numărați bine. Și nu aveți încă de unde să știți cât de repede trec. În căutarea voastră grăbită avită de creștere, de împlinire, faceți un experiment: dați-I Lui cei mai buni ani ai voștri! Este alegerea pe care nu o veți regreta niciodată.

Mai întâi” este și o chestiune de prioritate zilnică.
A alege „mai întâi Împărăția lui Dumnezeu”, nu este o problemă pe care să o rezolvi o dată. Ai luat o decizie și gata. Este și asta, dar nu numai atât. Este o decizie care se regăsește în toate aspectele vieții tale, influențând fiecare hotărâre pe care o iei. Și nu întotdeauna este ușor să mergi pe un astfel de drum. Ideea este că omul vrea să-și rezolvele problemele principale ale vieții și apoi să meargă după Isus.Cam așa: „Ce am de făcut astăzi? Păi... asta și asta și... Doamne, scuze azi nu prea am timp. Poate mâine.”
Este un scenariu pe care îl regăsim în viața noastră de cele mai multe ori. Avem o mulțime de alte priorități. Și Biblia zace necercetată la locul ei. Și rugăciune lipsă. Împărăția lui Dumnezeu este în așteptare pe locul... 459. Și totdeauna avem impresia că se vor rezolva odată toate problemele astea și vom putea să ne apucăm și noi de studiu de rugăciune și de lucrare. Amarnică înșelăciune: niciodată nu vom avea timp până nu vom pune lucrurile în ordine: Matei 6:33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui... Începeți ziua cu Dumnezeu. Și nu amânați pentru nu știu când. Este un timp excelent pentru Întâlnirea cu El: la început, mai întâi.

„Mai întâi” – comandament suprem
În vechiul Testament găsim o relatare care ilustrează foarte bine ceea ce spun acum: că expresia „mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” trebuie să fie un comandament suprem al vieții. Un scop ce însumează celelalte obiective. Un scop în viață – restul sunt obiective, care duc spre împlinirea scopului respectiv.
1 Regi 17:10-13 Ilie s-a sculat, şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o, şi a zis: "Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau." Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou, şi a zis: "Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta." Şi ea a răspuns: "Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri." Ilie i-a zis: "Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întâi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă, şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.
Aici lucrurile devin dramatice. Nu mai vorbim de mofturi, sau de distracție, sau de nu știu ce nimicuri. Aici este vorba de viață și de moarte. O femeie mai are un pumn de făină și un pic de ulei. Și vrea să facă o pâine pentru ea și copilul ei. Pentru că nu vede altă soluție, spune: vom mânca apoi vom muri... Greu de înțeles cum au putut trece unii oameni pe aici. Și mai greu de înțeles este cum de a trimis Dumnezeu un om, pe Ilie, să spună acelei femei: „pregăteşte-mi întâi mie...”! Dar cel mai greu de înțeles lucru este cum de a reușit femeia aceea să facă ceea ce-i ceruse proorocul Domnului. Astăzi, citind povestirea, înțelegem că asta a fost salvarea ei. Că dacă nu ar fi făcut așa ar fi murit după cum a zis. Dar atunci, cât de grea o fi fost o asemenea decizie?
„...pregăteşte-mi întâi mie” sau „căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui”

Oamenii caută. Viața însăși este un timp de căutări. Ferice de cei care găsesc ceea ce caută. Dar, există un factor de echilibru al vieții. Psihologic, este știut că un om care nu are un scop nu este fericit. Nu are ce aștepta, nu are pentru ce să lupte. Și indiferent cine ar fi și ce posesiuni ar avea în lume, nu este fericit... Va ajunge într-o zi pe o pantă a decadenței, cu droguri, cu alcool, cu depresii.... Dar pentru cei care hotărăsc să pună mai întâi Împărăția lui, aceasta le oferă un scop, o motivație și mai mult decât atât, mult mai mult: Matei 6:33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Care lucruri? Cele pe care oamenii le caută și nu le găsesc niciodată! Ajunge atâta grijă, atâta necaz... Scăpați din acest cerc vicios. Și calea de a scăpa este una singură: Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu.

Sweet By and By

Era o zi de sabat, după amiază în 1915, la locuința Ellenei White din Elmshaven, California de nord.Cu câteva săptămâni înainte, pe 13 Februarie, doamna White își fracturase șoldul. De atunci înainte a fost nevoită să-și petreacă timpul în pat sau în scaunul cu rotile. Se apropia de a 87-a aniversare. Pentru mai mult de 70 de ani adusese mesajele lui Dumnezeu de speranță și încurajare, sau, după caz, de mustrare și corectare.
În acest sabat, nu cu mult înainte de moartea ei, Ellen White asculta în liniște cum familia ei și câțiva prieteni cântau lângă pat. Cineva a început să cânte: „Există o țară mai luminoasă decât ziua” (melodia în română: „ Ne așteaptă-un cămin strălucit...”). În timp ce ceilalți au început și ei să cânte, au observat că doamna White încerca și ea să li se alăture. În starea ei de slăbiciune, cu vocea tremurândă, o au zeau cântând încet, aproape în șoaptă: „Vom cânta, pe acel țărm minunat, cântările melodioase ale binecuvântaților, și sufletul nostru nu va mai vedea durerea, nu va mai fi nici un suspin ci doar binecuvântarea odihnei...”
Cei prezenți, au avut impresia că, prin anticipare, Ellen White, deja cânta cu corul îngerilor. Câteva zile mai târziu, i-a adresat fiului ei, W. White, ultimele cuvinte: „Știu în cine am crezut.”
Adesea, doamna White oferea exemplare din cărțile eiprietenilor și celor care nu le puteau cumpăra. Uneori, pe prima pagină scria următorul mesaj personal:
Suntem la hotarele patriei. Încă puțin și lupta se va sfârși. Vom putea noi, care stăm în vâltoarea conflictului, să păstrăm totdeauna o viziune a lucrurilor nevăzute – când întraga lume va fi scăldată în lumina cerului, când anii vor trece în bucurie, când stelele dimineții vor cânta împreună și fiii lui Dumnezeu vor striga de bucurie, în timp ce Dumnezeu și Isus Hristos vor proclama: `Nu va mai fi păcat, nici moarte` . `Uitând ce este în urma noastră, şi aruncându-ne spre ce este înainte, să alergăm împreună spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”

joi, 10 ianuarie 2008

Sună stingerea...



În liniștea serii, peste mulțimea de soldați osteniți, se auzi sunetul stingher al unei trompete! Trompetistul nu era un artist: sunetul era strident, aspru... Dar nimeni nu protesta. Semnificația cântecului depășea hotarele muzicii, indiferent de criteriile ascultătorilor. Era mai mult decât o melodie, mai mult chiardecât un șlagăr: era „stingerea”!

Anunța că greul zilei s-a dus și că este vremea odihnei. Anunța că te poți opri și pentru câteva clipe, înainte de a adormi, te poți gândi la acele lucruri frumoase care dau sens vieții: la cei dragi, la viitor.

Suna „stingerea”! Frustrările zilei nu te mai puteau ajunge, grijile zburau și era timpul să rămâi, în sfârșit, singur - cu tine însuți. Să tai cu satisfacție încă o zi din AMR (au mai ramas - zile de armata) și să le numeri cu dor pe cele rămase.

Suna stingerea... dar cât de diferit era trăită această clipă de cei care nu-și terminaseră treaba! De cei care nu terminaseră de scris o scrisoare iubitei sau părinților. De cei care nu aveau echipamentul pregătit pentru a doua zi. Cât și-ar mai fi dorit aceștia un minut de lumină, dar...

Suna stingerea anunțând că s-a sfârșit.

Într-o bună zi, asupra lumii întregi o trâmbiță puternică va suna stingerea și va fi semnul că frustrările și grija și necazul s-au sfârșit. Dar mulți vor fi cei care vor mai avea nevoie de încă un minut...