joi, 24 ianuarie 2008

Am avut onoarea sa-i cunosc


Era vineri seara și eram la biserica. Mă pregăteam de plecare, dar inainte de a pleca m-a oprit o femeie de vreo 50 de ani. Cu greu imi amintesc ce mi-a spus atunci: zicea că are probleme cu spiritele, ca se lupta cu puteri supranaturale care nu o lasa sa citeasca pe Biblie... Spunea ca problema ei vine din faptul ca a frecventat o biserica unde se desfasurau activitati spiritiste! Nu insist, nu indic, cei avizati vor intelege. Urma chiar sa se boteze acolo dar intre timp a descoperit cartea Tragedia veacurilor si, intelegand mai mult a renuntat la acest plan de atunci a inceput sa vina la Biserica Adventista. Numai ca atunci au inceput problemele cu spiritele...

Am întalnit multi astfel de oameni. Destul de multi cat sa inteleg ca de obicei este vorba de o problema psihica. I-am promis ca ma voi ruga pentru ea si asa am facut, dar, repet, convins ca e un vorba de o afectiune psihica.

Nu am discutat prea mult atunci, dar dupa ce am plecat am ramas cu impresia ca voia sa mai spuna ceva. Si aceasta impresie a revenit din cand in cand.

Dupa un timp, am anuntat data botezului. Printre candidati era si femeia respectiva si unul din cei doi fii ai dumneaei - un baiat de 22 de ani. Mai avea un frate cu un an sau doi mai mare, dar acesta nu dorea sa se boteze atunci. Atunci am mai discutat odata. Am intrebat de spirite si mi-a spus: „Frate, m-au lasat. Ultima data cand au venit, mi-au spus ca daca totusi nu renunt, ma vor lovi cum nici nu ma gandesc. Dar, nu renunt, caci Dumnezeu e Mare!”

Mi-am spus: „Asa trebuie sa fie, vezi ca biata femeie s-a lecuit...”

Tarziu am inteles semnificatia acelor cuvinte. Cu mai putin de doua saptamani inainte de botez, lucram la costructia noii biserici de acolo. Un cablu erodat de la betoniera electrica a produs o tragedie: fiul acelei femei, cel care urma sa se boteze, a murit acolo, sub ochii nostri!

Seara am mers la ei si am vorbit. Printre lacrimi mi-a spus ceea ce eu inca nu intelesesem: „Frate, m-a lovit asa cum a promis!”

Ca un traznet a venit lumina asupra scepticului din mine: Deci, chiar asa a fost!?

Dar cea mai mare revelatie in aceasta intamplare a fost puterea lui Dumnezeu!

Unde?

In sabatul urmator, femeia a coborat in apa botezului. Si alaturi de ea a fost si celalalt fiu, care nu intentiona sa se boteze.

De mult timp nu mai sunt pastor acolo, dar sunt fericit ca am avut onoarea sa-i cunosc, desi nu meritam!

Un comentariu:

E E U spunea...

Este adevarat. Adesea evitam sau negam existenta sau lucrarea spiritelor. Ele se bucura!