2 Corinteni 4:7 Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.
O comoară...Ce poate fi comparat cu o comoară? Înainte de a vorbi despre comoară vom vorbi despre metaforă.
Ce este metafora? Un poet poate spune concis lucruri pe care altcineva nu le poate exprima decât în multe cuvinte și cu multe explicații. Și între „figurile de stil” (procedee literare care dau putere și savoare exprimării), metafora este unul dintre cele mai puternice.
Textul de mai sus conține două metafore: Comoara – este prima metaforă iar cea de a doua este vase de lut. Să privim puțin mai departe în semnificația acestor metafore! Mesajul lor este unitar, așa că am putea să vorbim despre o singură metaforă și despre semnificația ei. Ce vrea, deci, să ne spună „comoara din vasul de lut”?
I. O metaforă a diferențelor
În această exprimare metaforică deosebit de frumoasă, descoperim, în primul rând, diferența fundamentală între cele de sus și cele de jos. Aici găsim planurile Cerului, iubirea lui Dumnezeu, oferta inegalabilă a harului, care oferă mântuire. Ele sunt simbolizate aici de o comoară. Visul oricărui om care a trăit în lumea aceasta a fost o comoară. O descoperire neașteptată, de o valoare extraordinară, pe lângă care celelalte lucruri să nu mai conteze. Aici descoperim că orice om are acces la o comoară. Oricine, fără vreo reținere de vre-un fel (socială, culturală, rasială,...) are posibilitatea de a găsi o comoară: 2 Corinteni 4:6 Căci Dumnezeu, care a zis: "Să lumineze lumina din întuneric, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. Cunoașterea de Dumnezeu așa cum a fost descoperit prin Isus Hristos este o comoară.
Ce fel de comoară?
Cea mai prețioasă, pentru că de ea depinde viața veșnică:Ioan 17:3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
Ce fel de comoară?
Un care este în siguranță: Matei 6:19 Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.
Aceasta este comoara. Și spre deosebire de ea, este prezentată natura firească, omenească: „vase de lut...” Ce poate fi mai diferit de comoară, decât banalul vas de lut. Și ca nu cumva să ne închipuim că ar fi vorba de vre-un vas de porțelan de calitate, cuvântul folosit de apostol ne lămurește pe deplin: Vase de lut! Gr. ostrakinois, în original, recipient scobit (linguri mari) făcute din scoici sau din lut ars. Astfel de unelte erau slabe, fragile, umile, de folosinţă scurtă şi de mică valoare. Nici nu putea găsi un simbol mai potrivit al ființei omenești: slab, fragil, de folosință scurtă și de mică valoare... Ce deosebire: comoara și vasul de lut – cerescul și omenescul... Cele veșnice și cele trecătoare. Dumnezeu și omul!
Comoara din vasul de lut ne vorbește despre diferența uriașă dintre noi și Dumnezeu. O diferență pe care mulți oameni inspirați au remarcat-o: Psalmi 8:4 îmi zic: "Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?
Iar Solomon remarcă exact diferența de natură, de esență, dintr-e om și Dumnezeu: Eccleziastul 6:10 Ce este omul, se cunoaşte după numele care i s-a dat de mult: se ştie că este din pământ, şi nu poate să se judece cu cel ce este mai tare decât el.
Vasul de lut... Un vas slab de lut, modelat la început cu atenție de Creator, apoi pierzând, prin căderea în păcat, valoarea lui: creatură a lui Dumnezeu. Ajuns în felul acesta, prin păcat, doar o umbră a ceea ce fusese: ostraka – un ciob.
Și această diferență se extinde de la natură (sau esență) la realizări: Isaia 55:9 "Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.
Comoara din vasul de lut: o metaforă a diferenței – o diferență atât de mare că întotdeauna oamenilor le-a fost greu că poate să existe vreo legătură între Dumnezeu și ei. Sau că ar putea exista o cât de mică posibilitate a omului de a cunoaște ceva despre Dumnezeu. Imaginea oamenilor despre ce înseamnă divinitatea ne desoperă o realitate a credințelor în concordanță cu această imagine: zeii există ca să fie venerați, adorați, ascultați și atât. În nici un caz pentru relație, pentru părtășie. Astăzi, după mii de ani, avem o imagine a lui Dumnezeu în creștinism: un Dumnezeu izolat undeva în cerul Lui, de unde așteaptă închinarea noastră. Nu o prezență vie, binevoitoare lângă noi. Atât suntem de diferiți.
Există, totuși, o veste bună (evanghelia)! Și anume, că deși există asemenea diferențe, se poate totuși ca cele două să existe împreună.
II. O metaforă a compatibilității
2 Corinteni 4:7 Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut...
Astfel, textul ne vorbește despre compatibilitatea dintre vasul de lut care suntem și comoara inegalabilă a cunoașterii lui Dumnezeu prin Isus Christos. Ele merg împreună. Deși teoretic diferența atât de mare ar trebui să genereze incompatibilitate, aceasta nu există. Apostolul spune: este un fapt! Noi purtăm această comoară. Deși este surprinzător, deși pare imposibil, aceasta este realitatea!
Iar realitatea aceasta devine posibilă numai în contextul slujbei lui Isus: 2 Corinteni 5:18-20 Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării. Că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
Avem aici o metaforă, o comparație plină de putere în simbolistica ei, care ne vorbește despre compatibilitate: compatibilitaea între comoară și vasul de lut. Între cer și pământ. Între noi și Dumnezeu. Și lucrul acesta se poate numai prin slujba împăcării prin care Isus ne cheamă la mântuire.
III. O metaforă a apartenenței
Aici, fără a fi rostită, există totuși tensiunea unei întrebări: cine stăpânește? Comoara este a vasului de lut, sau vasul este al comorii? Aici nu este o chestiune filozofică. Este o problemă practică. De răspunsul la această întrebare depinde ce se întâmplă cu mine. Sau dacă este filozofie, da, sunt de acord, este o filozofie de viață. Adică acel principiu primar, acel cod de bază, care călăuzește restul vieții mele. Un exemplu despre ce înseamnă înțelegerea greșită a lucrurilor avem în Faptele Apostolilor: Fapte 8:18 Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani, şi a zis: "Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt." Dar Petru i-a zis: "Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!
Ce era greșit în înțelegerea lui? Se pare că era o eroare serioasă, dacă privim la magnitudinea reacției lui Petru. Era chestiunea ridicată în întrebare: cine este stăpânul? Cine pe cine are? El credea, nu este vorba de bani acolo, el credea că poate fi stăpânul Duhului Sfânt și-L poate folosi cum crede el de cuviință. Și după ce-L primește, poate să facă minuni, dacă vrea, poate să mai dea și la alții, tot așa, dacă găsește el că este bine... Ori, cu Duhul Sfânt, lucrurile nu merg așa. Acolo unde intră Duhul Sfânt, El conduce lucrurile. Omul care i-a deschis inima, L-a acceptat pe Dumnezeu ca stăpân, și merge călăuzit de Duhul Sfânt. Nu el face regulile, ci Duhul, care locuiește în el. De fapt, aceste cuvinte sunt o metaforă a adevăratei vieți de credință.
IV. O metaforă a vieții de credință
Acea viață a cărei împlinire o căutăm fiecare, dar atât de puțini sunt cei care declară că au găsit-o, și cine știe câți or fi găsit-o cu adevărat. Vasul de lut nu are nici o valoare. Nici dacă este un porțelan fin. Nici dacă este pictat frumos și lăcuit pe din afară. Valoarea lui este una singură: comoara din el!
O comoară...Ce poate fi comparat cu o comoară? Înainte de a vorbi despre comoară vom vorbi despre metaforă.
Ce este metafora? Un poet poate spune concis lucruri pe care altcineva nu le poate exprima decât în multe cuvinte și cu multe explicații. Și între „figurile de stil” (procedee literare care dau putere și savoare exprimării), metafora este unul dintre cele mai puternice.
Textul de mai sus conține două metafore: Comoara – este prima metaforă iar cea de a doua este vase de lut. Să privim puțin mai departe în semnificația acestor metafore! Mesajul lor este unitar, așa că am putea să vorbim despre o singură metaforă și despre semnificația ei. Ce vrea, deci, să ne spună „comoara din vasul de lut”?
I. O metaforă a diferențelor
În această exprimare metaforică deosebit de frumoasă, descoperim, în primul rând, diferența fundamentală între cele de sus și cele de jos. Aici găsim planurile Cerului, iubirea lui Dumnezeu, oferta inegalabilă a harului, care oferă mântuire. Ele sunt simbolizate aici de o comoară. Visul oricărui om care a trăit în lumea aceasta a fost o comoară. O descoperire neașteptată, de o valoare extraordinară, pe lângă care celelalte lucruri să nu mai conteze. Aici descoperim că orice om are acces la o comoară. Oricine, fără vreo reținere de vre-un fel (socială, culturală, rasială,...) are posibilitatea de a găsi o comoară: 2 Corinteni 4:6 Căci Dumnezeu, care a zis: "Să lumineze lumina din întuneric, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. Cunoașterea de Dumnezeu așa cum a fost descoperit prin Isus Hristos este o comoară.
Ce fel de comoară?
Cea mai prețioasă, pentru că de ea depinde viața veșnică:Ioan 17:3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
Ce fel de comoară?
Un care este în siguranță: Matei 6:19 Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.
Aceasta este comoara. Și spre deosebire de ea, este prezentată natura firească, omenească: „vase de lut...” Ce poate fi mai diferit de comoară, decât banalul vas de lut. Și ca nu cumva să ne închipuim că ar fi vorba de vre-un vas de porțelan de calitate, cuvântul folosit de apostol ne lămurește pe deplin: Vase de lut! Gr. ostrakinois, în original, recipient scobit (linguri mari) făcute din scoici sau din lut ars. Astfel de unelte erau slabe, fragile, umile, de folosinţă scurtă şi de mică valoare. Nici nu putea găsi un simbol mai potrivit al ființei omenești: slab, fragil, de folosință scurtă și de mică valoare... Ce deosebire: comoara și vasul de lut – cerescul și omenescul... Cele veșnice și cele trecătoare. Dumnezeu și omul!
Comoara din vasul de lut ne vorbește despre diferența uriașă dintre noi și Dumnezeu. O diferență pe care mulți oameni inspirați au remarcat-o: Psalmi 8:4 îmi zic: "Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?
Iar Solomon remarcă exact diferența de natură, de esență, dintr-e om și Dumnezeu: Eccleziastul 6:10 Ce este omul, se cunoaşte după numele care i s-a dat de mult: se ştie că este din pământ, şi nu poate să se judece cu cel ce este mai tare decât el.
Vasul de lut... Un vas slab de lut, modelat la început cu atenție de Creator, apoi pierzând, prin căderea în păcat, valoarea lui: creatură a lui Dumnezeu. Ajuns în felul acesta, prin păcat, doar o umbră a ceea ce fusese: ostraka – un ciob.
Și această diferență se extinde de la natură (sau esență) la realizări: Isaia 55:9 "Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.
Comoara din vasul de lut: o metaforă a diferenței – o diferență atât de mare că întotdeauna oamenilor le-a fost greu că poate să existe vreo legătură între Dumnezeu și ei. Sau că ar putea exista o cât de mică posibilitate a omului de a cunoaște ceva despre Dumnezeu. Imaginea oamenilor despre ce înseamnă divinitatea ne desoperă o realitate a credințelor în concordanță cu această imagine: zeii există ca să fie venerați, adorați, ascultați și atât. În nici un caz pentru relație, pentru părtășie. Astăzi, după mii de ani, avem o imagine a lui Dumnezeu în creștinism: un Dumnezeu izolat undeva în cerul Lui, de unde așteaptă închinarea noastră. Nu o prezență vie, binevoitoare lângă noi. Atât suntem de diferiți.
Există, totuși, o veste bună (evanghelia)! Și anume, că deși există asemenea diferențe, se poate totuși ca cele două să existe împreună.
II. O metaforă a compatibilității
2 Corinteni 4:7 Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut...
Astfel, textul ne vorbește despre compatibilitatea dintre vasul de lut care suntem și comoara inegalabilă a cunoașterii lui Dumnezeu prin Isus Christos. Ele merg împreună. Deși teoretic diferența atât de mare ar trebui să genereze incompatibilitate, aceasta nu există. Apostolul spune: este un fapt! Noi purtăm această comoară. Deși este surprinzător, deși pare imposibil, aceasta este realitatea!
Iar realitatea aceasta devine posibilă numai în contextul slujbei lui Isus: 2 Corinteni 5:18-20 Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării. Că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
Avem aici o metaforă, o comparație plină de putere în simbolistica ei, care ne vorbește despre compatibilitate: compatibilitaea între comoară și vasul de lut. Între cer și pământ. Între noi și Dumnezeu. Și lucrul acesta se poate numai prin slujba împăcării prin care Isus ne cheamă la mântuire.
III. O metaforă a apartenenței
Aici, fără a fi rostită, există totuși tensiunea unei întrebări: cine stăpânește? Comoara este a vasului de lut, sau vasul este al comorii? Aici nu este o chestiune filozofică. Este o problemă practică. De răspunsul la această întrebare depinde ce se întâmplă cu mine. Sau dacă este filozofie, da, sunt de acord, este o filozofie de viață. Adică acel principiu primar, acel cod de bază, care călăuzește restul vieții mele. Un exemplu despre ce înseamnă înțelegerea greșită a lucrurilor avem în Faptele Apostolilor: Fapte 8:18 Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani, şi a zis: "Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt." Dar Petru i-a zis: "Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!
Ce era greșit în înțelegerea lui? Se pare că era o eroare serioasă, dacă privim la magnitudinea reacției lui Petru. Era chestiunea ridicată în întrebare: cine este stăpânul? Cine pe cine are? El credea, nu este vorba de bani acolo, el credea că poate fi stăpânul Duhului Sfânt și-L poate folosi cum crede el de cuviință. Și după ce-L primește, poate să facă minuni, dacă vrea, poate să mai dea și la alții, tot așa, dacă găsește el că este bine... Ori, cu Duhul Sfânt, lucrurile nu merg așa. Acolo unde intră Duhul Sfânt, El conduce lucrurile. Omul care i-a deschis inima, L-a acceptat pe Dumnezeu ca stăpân, și merge călăuzit de Duhul Sfânt. Nu el face regulile, ci Duhul, care locuiește în el. De fapt, aceste cuvinte sunt o metaforă a adevăratei vieți de credință.
IV. O metaforă a vieții de credință
Acea viață a cărei împlinire o căutăm fiecare, dar atât de puțini sunt cei care declară că au găsit-o, și cine știe câți or fi găsit-o cu adevărat. Vasul de lut nu are nici o valoare. Nici dacă este un porțelan fin. Nici dacă este pictat frumos și lăcuit pe din afară. Valoarea lui este una singură: comoara din el!
Am impresia că ceea ce facem noi, de mii de ani, este să căutăm rețete pentru înobilarea lutului. Dacă lucește mai bine, dacă are forma mai frumoasă, dacă este pictat mai frumos și așezat într-un cadru mai potrivit, avem impresia că are valoare mai mare.
Nu cumva ceea ce facem noi este să pregătim o expoziție de vase de lut? Vase de lut goale. Probabil cu același lucru se ocupau și fariseii, și de aceea Domnul le reproșează acest lucru: Matei 23:25-28 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinlăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată. Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. Tot aşa voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinlăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
Vase de lut împodobite dar goale, morminte văruite, pahare lustruite pe exterior dar mizerabile la interior... Aceste imagini să vorbească despre noi? Oare noi suntem aici? Poate nu credeți... Vedeți car esunt lucrurile mai importante: cât timp acorzi vasului de lut și cât timp acorzi comorii? Câte resurse consumă vasul de lut și cât sacrifici pentru comoară? Domnul Hristos spune: Matei 6:21 Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
Nu cumva ceea ce facem noi este să pregătim o expoziție de vase de lut? Vase de lut goale. Probabil cu același lucru se ocupau și fariseii, și de aceea Domnul le reproșează acest lucru: Matei 23:25-28 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinlăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată. Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. Tot aşa voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinlăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
Vase de lut împodobite dar goale, morminte văruite, pahare lustruite pe exterior dar mizerabile la interior... Aceste imagini să vorbească despre noi? Oare noi suntem aici? Poate nu credeți... Vedeți car esunt lucrurile mai importante: cât timp acorzi vasului de lut și cât timp acorzi comorii? Câte resurse consumă vasul de lut și cât sacrifici pentru comoară? Domnul Hristos spune: Matei 6:21 Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
Trupul lui David Livingstone a fost îngropat în Anglia, unde s-a născut. Dar inima lui a fost îngropată în Africa pe care a iubit-o.
Acolo unde este comoara acolo este și inima. Acolo sunt dorințele și visele noastre. Dar din această minunată metaforă înțeleg un singur lucru: Vasul de pământ nu are nici o valoare! Nimic! Zero! Ceea ce contează este prezența comorii. Dacă nu, este doar un „ostraka”... Un ciob de lut ars care nu folosește la nimic. De aceea, fac apel acum la un alt fel de creștinism: Să renunțăm la lustruirea cioburilor. Să renunțăm la orgoliul vasului de lut. Să încetăm a mai arunca resursele noastre pentru a împodobi cumva ceea ce nu are nici o valoare. Pavel spunea: „nimic bun nu locuiește în mine” și „nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi de acest trup...” Tot ce putem face mai bun este să deschidem inima noastră cunoașterii lui Dumnezeu așa cum este El descoperit de Isus Christos. Și prin Duhul Sfânt să locuiască El acolo, în inimă. Și atunci, bietul vas de lut, fără valoare, fără frumusețe sau strălucire, va deveni cel mai prețios lucru: în el va fi comoara. Comoara pentru care a murit Isus. Dacă se va întâmpla lucrul acesta, vei fi între cei care înțeleg ceea ce trebuie înțeles: cum este Dumnezeu – așa cu a fost El descoperit prin Isus. Atunci vei fi printre puținii din univers care vor ști acel imn pe care îngerii nu pot să îl cânte: „Îngerii pot să mărească prin cântări pe Dumnezeu/ Dar ca despre har să cânte, ei nu pot... ci numai eu!” Atunci vei fi tu însuți, ciobul de lut, comoara pentru care Isus a venit să moară. Aceasta este o viață de credință adevărată. Ești dispus să o trăiești? Ești dispus să renunți la statutul de „ciob de lux” și să primești statul de vas de lut, umil, dar care păstrează în el comoara cunoașterii lui Isus? Desigur că nu voi aștepta eu un răspuns acum. Domnul este cel care așteaptă răspunsul de mult timp. Și sunt convins că-l mai poate aștepta o noapte sau o săptămână, au un an. Dar tu, dacă nu vrei să dai un răspuns acum, ești sigur că mâine sau la anul vei mai fi aici ca să-l dai atunci? Ai în mână o comoară. De ce să tratezi cu indiferență cel mai important lucru pe care îl poți avea? Cea mai mare bogăție a întregului univers? Răspunde astăzi Domnului: Doamne, curățește Tu inima mea, fă-o un locaș pentru comoara neprețuită a cunoașterii Tale! Fă din mine, un biet vas de lut, Templul Tău și locuiește Tu, prin Duhul Sfânt în mine, și aceasta să fie și comoara mea cea mai de preț!
Un comentariu:
Mai multe poze, Adi! :)
Trimiteți un comentariu