Matei 6:33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Toată lumea caută câte ceva. Căutările unora sunt foarte simple: Pâinea zilnică și un loc unde să-și plece capul ar fi de ajuns pentru majoritatea covârșitoare a locuitorilor pământului. Dar nu pentru toți! Există oameni, care depășind cumva pragul minim al subzistenței, caută altceva: sunt cei care aspiră la plăcerea clipei, care caută satisfacția momentului.În fine, oameni realizați material, de cele mai multe ori celebri, care ajung la înțelepciunea târzie a lui Solomon, că totul este deșertăciune și goană după vânt. Și cred ei că ar trebui să orienteze căutările vieții pe cărări mai puțin obișnuite, mai puțin umblate. Pe aici se scriu poveștile despre droguri, despre divorțuri repetate, despre depresii, despre sinucideri. Mulți asemenea oameni, care „au încercat de toate”, de cele mai multe ori înregistrează eșecuri grave, ajungând niște epave trădate de timp și de împrejurări.
Căutări... Oamenii caută! Parcă ar fi un joc în care fiecare acumulează puncte după posibilități. Fiecare adună de parcă ar trebui să fie evaluat pe baza punctelor. Numai că în acest joc ciudat, la sfârșit punctele acumulate nu mai contează. Fiecare le pune jos și trece în rezervă.
Dar ceea ce spune Isus este o provocare chiar pentru cei mai devotați creștini, pentru că în câteva cuvinte deschide implicații extraordinare ale vieții de credință.Totul pornește de la acest „mai întâi”... Foarte mulți oameni care ar căuta Împărăția lui Dumnezeu, dar nu în mod prioritar. Pentru ei, textul ar suna foarte bine așa: „Matei 6:33 Căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, ...” Când nu au ceva urgent de făcut, în timpul liber, poate... Dar să nu se amestece lucrurile: viața aceasta are obligațiile ei, are valorile ei, are tot felul de constrângeri de care trebuie să ții cont. De aceea, acest „mai întâi” încurcă foarte mult lucrurile.
Mai întâi este în primul rând o cerință temporală.
Există o impresie prin popor, că religia ar fi pentru pensionari. Atunci când omul nu prea mai are alte preocupări, când este înaintat în vârstă, atunci începe să se gândească la cele de dincolo și religia capătă importanță. Este adevărat că pentru foarte mulți, atunci este momentul întâlnirii și nu este nici o problemă cu asta. Dar vorbesc aici despre oameni care întârzâie calculat momentul în care să ia în serios lucrurile. Oameni care „își trăiesc viața” „rezervând” către încheierea ei un timp în care să privească spre Dumnezeu... Oare este în regulă? Cred că textul are în vedere așezarea priorităților în viață. „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu...”
Atunci când ai descoperit pe Hristos, prioritatea principală este asta. Ca la un examen: cu ce începi? Cu nimicurile? Cu cele de 20-30 de sutimi? Problema cea mai importantă cu punctajul cel mai mare.
Rezolvă asta și apoi, dacă mai ai timp, ocupă-te de restul. Oferă-I Lui cel mai bun timp, și vei vedea ce poate El să facă din tine. De cele mai multe ori venim la el cu resturile zilelor noastre rupte și împrăștiate. Și suntem primiți, indiferent cum venim, căci „Isaia 42:3 Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge.” Dar te lipsești singur de experiențe extraordinare. Tineri, pentru voi anii încă nu sunt așa de importanți. Încă nici nu ați învățat să-i numărați bine. Și nu aveți încă de unde să știți cât de repede trec. În căutarea voastră grăbită avită de creștere, de împlinire, faceți un experiment: dați-I Lui cei mai buni ani ai voștri! Este alegerea pe care nu o veți regreta niciodată.
„Mai întâi” este și o chestiune de prioritate zilnică.
A alege „mai întâi Împărăția lui Dumnezeu”, nu este o problemă pe care să o rezolvi o dată. Ai luat o decizie și gata. Este și asta, dar nu numai atât. Este o decizie care se regăsește în toate aspectele vieții tale, influențând fiecare hotărâre pe care o iei. Și nu întotdeauna este ușor să mergi pe un astfel de drum. Ideea este că omul vrea să-și rezolvele problemele principale ale vieții și apoi să meargă după Isus.Cam așa: „Ce am de făcut astăzi? Păi... asta și asta și... Doamne, scuze azi nu prea am timp. Poate mâine.”
Este un scenariu pe care îl regăsim în viața noastră de cele mai multe ori. Avem o mulțime de alte priorități. Și Biblia zace necercetată la locul ei. Și rugăciune lipsă. Împărăția lui Dumnezeu este în așteptare pe locul... 459. Și totdeauna avem impresia că se vor rezolva odată toate problemele astea și vom putea să ne apucăm și noi de studiu de rugăciune și de lucrare. Amarnică înșelăciune: niciodată nu vom avea timp până nu vom pune lucrurile în ordine: Matei 6:33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui... Începeți ziua cu Dumnezeu. Și nu amânați pentru nu știu când. Este un timp excelent pentru Întâlnirea cu El: la început, mai întâi.
„Mai întâi” – comandament suprem
În vechiul Testament găsim o relatare care ilustrează foarte bine ceea ce spun acum: că expresia „mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” trebuie să fie un comandament suprem al vieții. Un scop ce însumează celelalte obiective. Un scop în viață – restul sunt obiective, care duc spre împlinirea scopului respectiv.
1 Regi 17:10-13 Ilie s-a sculat, şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o, şi a zis: "Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau." Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou, şi a zis: "Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta." Şi ea a răspuns: "Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri." Ilie i-a zis: "Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întâi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă, şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.
Aici lucrurile devin dramatice. Nu mai vorbim de mofturi, sau de distracție, sau de nu știu ce nimicuri. Aici este vorba de viață și de moarte. O femeie mai are un pumn de făină și un pic de ulei. Și vrea să facă o pâine pentru ea și copilul ei. Pentru că nu vede altă soluție, spune: vom mânca apoi vom muri... Greu de înțeles cum au putut trece unii oameni pe aici. Și mai greu de înțeles este cum de a trimis Dumnezeu un om, pe Ilie, să spună acelei femei: „pregăteşte-mi întâi mie...”! Dar cel mai greu de înțeles lucru este cum de a reușit femeia aceea să facă ceea ce-i ceruse proorocul Domnului. Astăzi, citind povestirea, înțelegem că asta a fost salvarea ei. Că dacă nu ar fi făcut așa ar fi murit după cum a zis. Dar atunci, cât de grea o fi fost o asemenea decizie?
„...pregăteşte-mi întâi mie” sau „căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui”
Oamenii caută. Viața însăși este un timp de căutări. Ferice de cei care găsesc ceea ce caută. Dar, există un factor de echilibru al vieții. Psihologic, este știut că un om care nu are un scop nu este fericit. Nu are ce aștepta, nu are pentru ce să lupte. Și indiferent cine ar fi și ce posesiuni ar avea în lume, nu este fericit... Va ajunge într-o zi pe o pantă a decadenței, cu droguri, cu alcool, cu depresii.... Dar pentru cei care hotărăsc să pună mai întâi Împărăția lui, aceasta le oferă un scop, o motivație și mai mult decât atât, mult mai mult: Matei 6:33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Care lucruri? Cele pe care oamenii le caută și nu le găsesc niciodată! Ajunge atâta grijă, atâta necaz... Scăpați din acest cerc vicios. Și calea de a scăpa este una singură: Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu.
Toată lumea caută câte ceva. Căutările unora sunt foarte simple: Pâinea zilnică și un loc unde să-și plece capul ar fi de ajuns pentru majoritatea covârșitoare a locuitorilor pământului. Dar nu pentru toți! Există oameni, care depășind cumva pragul minim al subzistenței, caută altceva: sunt cei care aspiră la plăcerea clipei, care caută satisfacția momentului.În fine, oameni realizați material, de cele mai multe ori celebri, care ajung la înțelepciunea târzie a lui Solomon, că totul este deșertăciune și goană după vânt. Și cred ei că ar trebui să orienteze căutările vieții pe cărări mai puțin obișnuite, mai puțin umblate. Pe aici se scriu poveștile despre droguri, despre divorțuri repetate, despre depresii, despre sinucideri. Mulți asemenea oameni, care „au încercat de toate”, de cele mai multe ori înregistrează eșecuri grave, ajungând niște epave trădate de timp și de împrejurări.
Căutări... Oamenii caută! Parcă ar fi un joc în care fiecare acumulează puncte după posibilități. Fiecare adună de parcă ar trebui să fie evaluat pe baza punctelor. Numai că în acest joc ciudat, la sfârșit punctele acumulate nu mai contează. Fiecare le pune jos și trece în rezervă.
Dar ceea ce spune Isus este o provocare chiar pentru cei mai devotați creștini, pentru că în câteva cuvinte deschide implicații extraordinare ale vieții de credință.Totul pornește de la acest „mai întâi”... Foarte mulți oameni care ar căuta Împărăția lui Dumnezeu, dar nu în mod prioritar. Pentru ei, textul ar suna foarte bine așa: „Matei 6:33 Căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, ...” Când nu au ceva urgent de făcut, în timpul liber, poate... Dar să nu se amestece lucrurile: viața aceasta are obligațiile ei, are valorile ei, are tot felul de constrângeri de care trebuie să ții cont. De aceea, acest „mai întâi” încurcă foarte mult lucrurile.
Mai întâi este în primul rând o cerință temporală.
Există o impresie prin popor, că religia ar fi pentru pensionari. Atunci când omul nu prea mai are alte preocupări, când este înaintat în vârstă, atunci începe să se gândească la cele de dincolo și religia capătă importanță. Este adevărat că pentru foarte mulți, atunci este momentul întâlnirii și nu este nici o problemă cu asta. Dar vorbesc aici despre oameni care întârzâie calculat momentul în care să ia în serios lucrurile. Oameni care „își trăiesc viața” „rezervând” către încheierea ei un timp în care să privească spre Dumnezeu... Oare este în regulă? Cred că textul are în vedere așezarea priorităților în viață. „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu...”
Atunci când ai descoperit pe Hristos, prioritatea principală este asta. Ca la un examen: cu ce începi? Cu nimicurile? Cu cele de 20-30 de sutimi? Problema cea mai importantă cu punctajul cel mai mare.
Rezolvă asta și apoi, dacă mai ai timp, ocupă-te de restul. Oferă-I Lui cel mai bun timp, și vei vedea ce poate El să facă din tine. De cele mai multe ori venim la el cu resturile zilelor noastre rupte și împrăștiate. Și suntem primiți, indiferent cum venim, căci „Isaia 42:3 Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge.” Dar te lipsești singur de experiențe extraordinare. Tineri, pentru voi anii încă nu sunt așa de importanți. Încă nici nu ați învățat să-i numărați bine. Și nu aveți încă de unde să știți cât de repede trec. În căutarea voastră grăbită avită de creștere, de împlinire, faceți un experiment: dați-I Lui cei mai buni ani ai voștri! Este alegerea pe care nu o veți regreta niciodată.
„Mai întâi” este și o chestiune de prioritate zilnică.
A alege „mai întâi Împărăția lui Dumnezeu”, nu este o problemă pe care să o rezolvi o dată. Ai luat o decizie și gata. Este și asta, dar nu numai atât. Este o decizie care se regăsește în toate aspectele vieții tale, influențând fiecare hotărâre pe care o iei. Și nu întotdeauna este ușor să mergi pe un astfel de drum. Ideea este că omul vrea să-și rezolvele problemele principale ale vieții și apoi să meargă după Isus.Cam așa: „Ce am de făcut astăzi? Păi... asta și asta și... Doamne, scuze azi nu prea am timp. Poate mâine.”
Este un scenariu pe care îl regăsim în viața noastră de cele mai multe ori. Avem o mulțime de alte priorități. Și Biblia zace necercetată la locul ei. Și rugăciune lipsă. Împărăția lui Dumnezeu este în așteptare pe locul... 459. Și totdeauna avem impresia că se vor rezolva odată toate problemele astea și vom putea să ne apucăm și noi de studiu de rugăciune și de lucrare. Amarnică înșelăciune: niciodată nu vom avea timp până nu vom pune lucrurile în ordine: Matei 6:33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui... Începeți ziua cu Dumnezeu. Și nu amânați pentru nu știu când. Este un timp excelent pentru Întâlnirea cu El: la început, mai întâi.
„Mai întâi” – comandament suprem
În vechiul Testament găsim o relatare care ilustrează foarte bine ceea ce spun acum: că expresia „mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” trebuie să fie un comandament suprem al vieții. Un scop ce însumează celelalte obiective. Un scop în viață – restul sunt obiective, care duc spre împlinirea scopului respectiv.
1 Regi 17:10-13 Ilie s-a sculat, şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o, şi a zis: "Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau." Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou, şi a zis: "Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta." Şi ea a răspuns: "Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri." Ilie i-a zis: "Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întâi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă, şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.
Aici lucrurile devin dramatice. Nu mai vorbim de mofturi, sau de distracție, sau de nu știu ce nimicuri. Aici este vorba de viață și de moarte. O femeie mai are un pumn de făină și un pic de ulei. Și vrea să facă o pâine pentru ea și copilul ei. Pentru că nu vede altă soluție, spune: vom mânca apoi vom muri... Greu de înțeles cum au putut trece unii oameni pe aici. Și mai greu de înțeles este cum de a trimis Dumnezeu un om, pe Ilie, să spună acelei femei: „pregăteşte-mi întâi mie...”! Dar cel mai greu de înțeles lucru este cum de a reușit femeia aceea să facă ceea ce-i ceruse proorocul Domnului. Astăzi, citind povestirea, înțelegem că asta a fost salvarea ei. Că dacă nu ar fi făcut așa ar fi murit după cum a zis. Dar atunci, cât de grea o fi fost o asemenea decizie?
„...pregăteşte-mi întâi mie” sau „căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui”
Oamenii caută. Viața însăși este un timp de căutări. Ferice de cei care găsesc ceea ce caută. Dar, există un factor de echilibru al vieții. Psihologic, este știut că un om care nu are un scop nu este fericit. Nu are ce aștepta, nu are pentru ce să lupte. Și indiferent cine ar fi și ce posesiuni ar avea în lume, nu este fericit... Va ajunge într-o zi pe o pantă a decadenței, cu droguri, cu alcool, cu depresii.... Dar pentru cei care hotărăsc să pună mai întâi Împărăția lui, aceasta le oferă un scop, o motivație și mai mult decât atât, mult mai mult: Matei 6:33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Care lucruri? Cele pe care oamenii le caută și nu le găsesc niciodată! Ajunge atâta grijă, atâta necaz... Scăpați din acest cerc vicios. Și calea de a scăpa este una singură: Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu.
4 comentarii:
Fotografia (chipurile din fotografie) imi fac sa imi rasune in minte povesti, istorii cu mult mai mult decat 1000 de cuvinte.
Dar stii istoria de cateva cuvinte a fotografiei respective?
Nu, spune-mi ...! :)
Este facuta in ultimul sabat petrecut in biserica veche. Dupa acest sabat ne-am mutat pe Magurele si am inceput demolarea bisericii.
Trimiteți un comentariu