Sweet By and By
Era o zi de sabat, după amiază în 1915, la locuința Ellenei White din Elmshaven, California de nord.Cu câteva săptămâni înainte, pe 13 Februarie, doamna White își fracturase șoldul. De atunci înainte a fost nevoită să-și petreacă timpul în pat sau în scaunul cu rotile. Se apropia de a 87-a aniversare. Pentru mai mult de 70 de ani adusese mesajele lui Dumnezeu de speranță și încurajare, sau, după caz, de mustrare și corectare.
În acest sabat, nu cu mult înainte de moartea ei, Ellen White asculta în liniște cum familia ei și câțiva prieteni cântau lângă pat. Cineva a început să cânte: „Există o țară mai luminoasă decât ziua” (melodia în română: „ Ne așteaptă-un cămin strălucit...”). În timp ce ceilalți au început și ei să cânte, au observat că doamna White încerca și ea să li se alăture. În starea ei de slăbiciune, cu vocea tremurândă, o au zeau cântând încet, aproape în șoaptă: „Vom cânta, pe acel țărm minunat, cântările melodioase ale binecuvântaților, și sufletul nostru nu va mai vedea durerea, nu va mai fi nici un suspin ci doar binecuvântarea odihnei...”
Cei prezenți, au avut impresia că, prin anticipare, Ellen White, deja cânta cu corul îngerilor. Câteva zile mai târziu, i-a adresat fiului ei, W. White, ultimele cuvinte: „Știu în cine am crezut.”
Adesea, doamna White oferea exemplare din cărțile eiprietenilor și celor care nu le puteau cumpăra. Uneori, pe prima pagină scria următorul mesaj personal:
Suntem la hotarele patriei. Încă puțin și lupta se va sfârși. Vom putea noi, care stăm în vâltoarea conflictului, să păstrăm totdeauna o viziune a lucrurilor nevăzute – când întraga lume va fi scăldată în lumina cerului, când anii vor trece în bucurie, când stelele dimineții vor cânta împreună și fiii lui Dumnezeu vor striga de bucurie, în timp ce Dumnezeu și Isus Hristos vor proclama: `Nu va mai fi păcat, nici moarte` . `Uitând ce este în urma noastră, şi aruncându-ne spre ce este înainte, să alergăm împreună spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”
Era o zi de sabat, după amiază în 1915, la locuința Ellenei White din Elmshaven, California de nord.Cu câteva săptămâni înainte, pe 13 Februarie, doamna White își fracturase șoldul. De atunci înainte a fost nevoită să-și petreacă timpul în pat sau în scaunul cu rotile. Se apropia de a 87-a aniversare. Pentru mai mult de 70 de ani adusese mesajele lui Dumnezeu de speranță și încurajare, sau, după caz, de mustrare și corectare.
În acest sabat, nu cu mult înainte de moartea ei, Ellen White asculta în liniște cum familia ei și câțiva prieteni cântau lângă pat. Cineva a început să cânte: „Există o țară mai luminoasă decât ziua” (melodia în română: „ Ne așteaptă-un cămin strălucit...”). În timp ce ceilalți au început și ei să cânte, au observat că doamna White încerca și ea să li se alăture. În starea ei de slăbiciune, cu vocea tremurândă, o au zeau cântând încet, aproape în șoaptă: „Vom cânta, pe acel țărm minunat, cântările melodioase ale binecuvântaților, și sufletul nostru nu va mai vedea durerea, nu va mai fi nici un suspin ci doar binecuvântarea odihnei...”
Cei prezenți, au avut impresia că, prin anticipare, Ellen White, deja cânta cu corul îngerilor. Câteva zile mai târziu, i-a adresat fiului ei, W. White, ultimele cuvinte: „Știu în cine am crezut.”
Adesea, doamna White oferea exemplare din cărțile eiprietenilor și celor care nu le puteau cumpăra. Uneori, pe prima pagină scria următorul mesaj personal:
Suntem la hotarele patriei. Încă puțin și lupta se va sfârși. Vom putea noi, care stăm în vâltoarea conflictului, să păstrăm totdeauna o viziune a lucrurilor nevăzute – când întraga lume va fi scăldată în lumina cerului, când anii vor trece în bucurie, când stelele dimineții vor cânta împreună și fiii lui Dumnezeu vor striga de bucurie, în timp ce Dumnezeu și Isus Hristos vor proclama: `Nu va mai fi păcat, nici moarte` . `Uitând ce este în urma noastră, şi aruncându-ne spre ce este înainte, să alergăm împreună spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu